Prin porii pielii sufletul imi transpira a neliniste.Zbier a nebunie.E ciudat modul in care m-am saturat de mine si de ideile mele bolnave,de acelasi motiv pt care urasc oameni care nu mi-au facut nimic,doar si-au cautat fericirea in drumul meu.Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am pierdut de tot mintile si ca mai pot inca judeca rational.Se spune ca nu exista fericire absoluta,iar acum vine intrebarea care mi-o pun : Cum dracu se numeste sentimentul ala care dureaza macar o secunda,cand iti atingi apogeul..?!Mhm..?Dar las intrebarile paradoxale de o parte..Si asa ma doare capul..Simt ca ma scufund , dar nu..E ceva trecator..